Locuri abandonate in Bucuresti: Spitalul ‘Iubirea de Oameni’ Filantropia

„Pentru a-ţi imagina neantul, trebuia să te găseşti deja acolo, în mijlocul lumii, cu ochii deschişi şi să fii viu.” – Jean-Paul Sartre

Ultima opțiune pe care cei mai mulți ar bifa-o într-o eventuală agendă de sâmbătă dimineaţă, pe un frig ascuțit de decembrie, mă gândesc că ar putea fi explorarea clandestină a unui mastodont imobiliar părăsit. Cum însă acesta nu este (încă) o destinație turistică, după cum nu e nici cea mai facilă sau sigură dintre experiențe, îți sugerez să n-o treci în to-do list, ci să parcurgi din confortul fotoliului aventura pe care am prins-o eu în fotografii.

dsc04578-3

In Piaţa Victoriei, la doar câteva minute distanţă de Guvern, printre clădiri emblematice de birouri, tronează un colos abandonat, un loc cu istorie bogată și probabil puțin cunoscută. Am trecut pe lângă el de mai multe ori decât îmi pot aminti, și cred că mă voi fi întrebat de fiecare data ce e adăpostește.

dsc04335-3

dsc04370-2

Din curtea unde e amenajată o parcare, am pătruns în incinta imobilului printr-o breșă în gardul de sârmă ghimpată, a cărui principală menire pare să fie nu să țină eventualii intruși la distanță, ci prezentul însuși. Alain de Botton povestește în Arta de a călători despre magia avioanelor și își imaginează senzația de uluire pe care ar fi trăit-o Da Vinci sau Michelangelo, sau oricine zburând deasupra norilor în urmă cu 100 de ani și cum i-ar fi făcut împrejurarea să se simtă dumnezei. Cam așa m-am simțit eu din secunda în care am pus piciorul în clădire, tot restul timpului pe care l-am petrecut acolo și ceva zile după, nu pentru c-aș fi fost deasupra norilor, ci înapoi în timp, gândindu-mă că omul modern dispune cumva ca un dumnezeu atunci când clădește așa edificii și le abandonează.

dsc04404-3

Imobilul părăsit e compus din două corpuri – C și D, și aparține Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie Filantropia.

dsc04583-2

Instituția își deservește cu succes scopul pentru care a fost ridicată în 1813, funcționând în cele două corpuri aflate în curtea cu intrare din Bulevardul Ion Mihalache. Foarte pe scurt, istoria spitalului este legată de numele dr. Constantin Caracaș, un aromân care, după terminarea studiilor la Universitatea din Viena, revine în țara cu titlul de doctor în filozofie și medicină și este numit medic al orașului București. În anul 1810 începe subscripția publică pentru ridicarea spitalului „Iubirea de Oameni”, proiectul lui Caracaș fiind sprijinit financiar și logistic de mai multe notabilități ale vremii, iar în 1813 începe construcția acestuia, proiectul inițial fiind prevăzut cu parter și etaj, însă, din cauza izbucnirii „ciumei lui Caragea” și a greutăților survenite, a fost amenajat numai parterul, iar spitalul a fost deschis în anul 1815. Eforia Spitalelor Civile a luat ființă printr-o decizie a Generalului Kiseleff din 1832, prin reunirea spitalelor „Colțea”, „Pantelimon” și „Iubirea de Oameni-Filantropia”. După numai o sută de ani de existență, Eforia Spitalelor Civile reprezenta cea mai importantă instituție de asistentă publică românească. În anul 1949, regimul comunist desființează Eforia Spitalelor Civile, iar spitalele aflate în administrarea acestei întreprinderi exclusiv private, dar aflată în beneficiul public (nu percepea taxe pentru spitalizare și intervenții medicale), au intrat în administrarea statului.

dsc04400-3

Revenind în prezent, tabloul sinistru al abandonului și frigul tăios par să fi înghețat timpul. Singura legătură cu prezentul sunt ferestrele prin care lumina inundă într-un fel ireal. Urme ale trecerii recente a unui musafirlâc de ocazie sunt furia creativă a grafferilor pe pereții scorojiți și câteva sticle goale, mărturii ale unui festin bahic clandestin. E atât de captivant jocul de lumini și liniștea atât de adâncă, încât ai senzația că ai pătruns într-o lume fără sfârșit.

dsc04529-3

dsc04538-2

dsc04374-3

dsc04427-2

dsc04379-2

dsc04413-2

dsc04524-2

dsc04455-3

E greu să-ți imaginezi locul forfotind de viață, pasiuni, provocări sau luptă. Pereții par să fi conservat zbucium, tristeți, disperări și asta tot mărturie că viață s-a întâmplat aici este.

dsc04342-3

dsc04551-3

Drumul către ieșire dezvăluie un perete pe care cineva și-a desenat epitaful speranței și, deși imaginea e puternică, nu aceasta e senzația pe care o iau înapoi cu mine în prezent.

dsc04573-3

Noutatea, în formă ei radicală, e una din cele mai utile experiențe pe care le poți avea, pentru că îți reamintește că realitatea obiectivă e doar un tipar presetat, ce conține o sumă de coduri și simboluri. Explorarea te scoate din banalitatea vieții de zi cu zi, din tine însuți, și îți înlesnește șansa de a deveni conștient că ești creatorul propriei tale experiențe, te ajută să fii foarte prezent și mai ales să-ți conservi mirarea. Acesta e sentimentul cu care mă despart de ruină de la Filantropia.