Mituri contemporane : Masculul Alfa

“Puterea ne impresionează, dar bunătatea este ceea ce ne amintim cel mai bine.” – Carl Safina

Fie că studiezi cu atenție lupii sau ești pur și simplu ancorat în cultura contemporană, e greu să ocolești evidența că, din punct de vedere al comportamentului, nu există mai mare asemănare între două specii decât între aceștia și oameni. Asemeni oamenilor, lupii trăiesc în familii, iar înlăuntrul haitei sunt lesne de observat structura socială și preocuparea pentru dobândirea unui anume statut.

În materia comportamentului animalelor sociale, exemplarul cu cel mai înalt statut în interiorul comunității este numit alfa. Rudolf Schenkel de la Universitatea din Basel a fost primul care a folosit această terminologie în 1947, fundamentându-și teoria de segregare ierarhică a indivizilor (alfa, beta și omega) pe observarea comportamentului unor lupi ținuți în captivitate. Astfel Schenkel a observat că lupii își disputau supremația de gen, iar din competiție lua naștere o „pereche alfa” – masculul lider și femela cea mai puternică.

Ideea e preluată în 1970 de L. David Mech în „Lupul”, care continuă studiul lui Schenkel și popularizează ideea unei dinamici sociale bazate pe ierarhia de tip lider/subordonat în interiorul haitei de lupi.
Ambii cercetători descriu această dinamică ca pe o competiție pentru întâietate, în care masculii alfa sunt cei dominanți, agresivi și violenți și își folosesc aceste atribute pentru a-și anihila rivalii și pentru a deveni liderul de necontestat în haită.

Cultura populară s-a grăbit să preia acest concept, împreună cu distincțiile între alfa și beta, și le-au aplicat la oameni, mai ales la bărbați. De aici, ideea de bărbat alfa, cel care ia ce-i aparține și nu se scuză pentru asta. Singura problemă cu această idee este că cercetarea pe care s-a bazat este complet eronată.

Nativii americani vedeau lupii ca spirite înrudite și nu e de mirare că bărbații s-au confruntat adesea cu presiunea de a se ridica la înălțimea statutului masculului alfa. Să căutăm în continuare inspirație în comportamentului lupilor poate fi foarte util, dar doar dacă înțelegem ce înseamnă asta cu adevărat.

Lupul Alfa – mit și realitate

Cea mai mare parte a secolului XX cercetătorii au crezut că haitele de lupi se formau în fiecare iarnă din indivizi independenți și neînrudiți care își împărțeau teritoriul. Concluzia a fost formulată în bază observării unor grupuri de lupi luați de pe la diverse grădini zoologice și aduși să locuiască împreună în captivitate. În aceste împrejurări cercetătorii au observat că lupii își câștigau ierarhia în haită în funcție de putere, agresiune și abilitatea de a domina, iar masculul alfa era cel capabil să dovedească aceste trăsături.

Doar că niște cercetători s-au hotărât că ar trebui să observe cum se întâmplă de fapt formarea haitei în sălbăticie. În baza studiilor efectuate pe lupii ținuți în captivitate, se așteptau să vadă asta:

lupi-luptanduse

Așa că au fost foarte surprinși să găsească de fapt asta:

lupi-tandrete

În loc să formeze haita prin asocierea unor indivizi neînrudiți, în care masculul alfa se luptă să ajungă la vârful ierarhiei, observatorii au descoperit că, în sălbăticie, haitele sunt de fapt familii. Lupii sunt o specie monogamă, în care masculul și femela se împerechează și trăiesc împreună toată viața. Împreună ei formează o haită, constând din 5 până la 11 membri – perechea și puii, care rămân în haită până la vârsta de un an, când pleacă să-și găsească propria pereche și să-și facă propria haită.
Perechea de lupi își împarte responsabilitățile în a conduce familia și de a-și îngriji puii. Și, în virtutea statutului de părinți și de a-și „conduce” puii, ei formează o pereche alfa. Lupul alfa sau lupul-tată stă astfel în topul ierarhiei masculine din familie, iar lupoaica-mamă este la vârful ierarhiei în cadrul familiei.
Cu alte cuvinte, lupul alfa nu-și câștiga supremația prin agresiune și prin dominarea celorlalți masculi, ci pentru că ceilalți lupi din haită sunt perechea și puii săi. El este patriarhul haitei, pater familias. Și ca orice bun familist, individul alfa își protejează familia și îi tratează cu bunătate, generozitate și dragoste.

Bărbatul alfa – lupul masculinității

Animalele pot servi drept extraordinară inspirație pentru cum să ne trăim viață, însă orice simbol este cu atât mai puternic cu cât îi înțelegem adevărata natură și semnificația ce derivă din aceasta.
Afinitatea lupului de a explora teritorii necunoscute și naturalețea sa de mii de ani ca animal de pradă îi îndreptățește statutul de simbol al războinicului și îl face reper al libertății, ferocității și agresivității masculine. Dar aceasta este doar o latură a lupului. Da, masculii alfa sunt sălbatici și agresivi. Dar sunt și protectori, tandri și atenți. Lupii urlă ca să-și adune perechea și puii înainte sau după vânătoare, să-i avertizeze de pericole, să-i găsească în timpul unei furtuni sau când traversează teritorii străine. Urletul lupului nu e strigătul de mânie sau antisocial al lupului singuratic, ci este cel al unui părinte care conduce, ghidează și își adună grijuliu haita.

Rick Mcintyre a observat comportamentul lupilor din Yellowstone Național Park, adică în mediul lor natural, mai bine de 20 de ani și concluzionează că „Cea mai importantă trăsătură a masculului alfa este o încredere tăcută în sine de nezdruncinat. Știe ce are de făcut, știe ce e mai bine pentru haita lui. Conduce prin puterea exemplului și se simte foarte în largul său făcând asta, ceea ce induce un efect de calmare.” Lupul alfa nu este agresiv pentru că nu are nevoie să fie. „Gândiți-vă la un bărbat stabil emoțional sau la un campion, veți observa în atitudinea sa certitudinea că orice trebuia demonstrat e deja demonstrat.” Mcintyre mai adaugă: „Imaginați-vă două haite sau două triburi umane. Care din ele este mai probabil să supraviețuiască și să se reproducă: acela ai cărui membrii sunt cooperanți, dispuși să împartă, mai puțin violenți între ei, sau grupul în care se sfâșie între ei și sunt într-o eternă competiție?”

Stereotipiile atribuite în cultura noastră bărbatului alfa derivă din înțelegerea greșită a exemplului real, ceea ce ar merita o reinterpretrare corectivă.

alfa-male

În lumina celor expuse, parcursul de a deveni bărbatul alfa înseamnă mai mult decât să fii o bestie la sală sau să te chinui să-ți elimini competiția. Mai relevant în devenire e angajamentul față de familie sau grup și preocuparea autentică să fii un partener și un tata bun și iubitor. Lupul poate fi un simbol desăvârșit al devenirii masculine și poate servi drept inspirația de a-ți asuma aventura vieții la brațul partenerului și de a-ți conduce familia cu inimă și determinare.

Carl Safina, autorul cărții Beyond Words: What Animals Think and Feel, concluzionează într-un articol publicat în New York Times că: “de la lupi bărbații ar avea câte ceva de învățat : cum să mârâie mai puțin, cum să-și aproprieze o încredere de sine tăcută, cum să conducă prin puterea exemplului, cum să-și apere și să-și îngrijească familia cu credință și devotament, cum să-și respecte partenerele și cum să-și împartă responsabilitățile cu acestea. Cam asta ar însemna bărbăția.