Locuri abandonate: Conacul Otetelesanu

“Totul e ca și cum lumea a încetat să existe.” – Nathan Reese Maher

Pe malul Argeșului, imediat după ce treci podul, la intrare în Grădinări, Giurgiu, n-ai cum să ratezi fascinanta apariție a misteriosului conac Oteteleșanu. Pare rupt de realitățile zilelor noastre, complet izolat în timp și marchează spațiul într-un mod cu adevărat surprinzător. În peisajul înghețat de iarnă, într-un frig de-ți tăie respirația, l-am găsit ca pe o jucărie frumos ambalată, pregătită drept cadou de Crăciun.

După haosul din interior, aș putea presupune aceeași deznădejde și în  curtea conacului, dar eventualele ravagii sunt cosmetizate de zapada neatinsă. Doi copaci flanchează îndeaproape treptele ce coboară spre grădină. Pe fațada principală, accesul este de asemenea flancat de doi brazi, acum foarte înalți. Interiorul este deteriorat dar cu urme de mozaicuri și picturi realizate pe pereți. Centrul casei este liber pe toate nivelele și acoperit cu ceea ce a fost cândva un luminator.

2

În 1865-1866 Iancu Oteteleșanu a fost ministru de finanțe pe timpul domniei lui Cuza. În viața privată, una din pasiunile lui Oteteleșanu a fost jocul de cărți. La masă de joc venea întotdeauna cu 1000 de galbeni (două pungi pline, sumă uriașă de bani) ; se spune că a câștigat moșia de la Măgurele (Castelul Oteteleșanu din Măgurele este amplasat în incinta Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor)  cu “un șapte de cupă norocos”. În 1847 arhitectul peisagist Luigi Mayer îi amenajează acolo un frumos parc, același Mayer care a amenajat Grădina Cișmigiu și Parcul de la Șosea). Prin donația uriașă făcută Academiei Române, Iancu Oteteleșanu rămâne unul din marii filantropi ai României.

La Grădinări (Giurgiu), Conu’ Iancu avea o casă de vacanță, cu un parc mare și îngrijit, un salon deschis prânzurilor și seratelor pentru prietenii din oraș.

Construit în stil neoclasic pe la sfârșitul secolului XIX, conacul urma să treacă prin durerosul proces de naționalizare, care l-a transformat  în era comunistă în sanatoriu și cămin pentru copii cu handicap.

După 1989, conacul a fost revendicat de către urmași și vândut succesiv, o dată se pare că unui italian care ar avea în proiect să construiască un centru medical.

Devastată de săteni, după spusele paznicului, proprietatea este actualmente o paragină și în iminent pericol de prăbușire. Nu recomand sub nicio formă intrarea în clădire, deoarece panourile de avertizare cu siguranța nu sunt puse acolo doar “de ochii lumii”. Interiorul este gol și deplorabil, planșeele crăpate și pe alocuri dezvelesc goliciunea până la acoperiș, geamurile și ușile sparte, scara în spirală este prăbușită.

8

5

6

7

3

4

Marcajele de pe pereții din interior și ranforsările de la exterior sunt mărturie să sunt începute lucrările de restaurare.

Conacul și domeniul de 1.5 ha a fost la vânzare la prețul de 700.000 Euro. Este actualmente “semnalizat” cu plăcute de proprietate privată.