Casa Malaparte, o odă arhitecturală închinată solitudinii

”Astăzi trăiesc pe o insulă, într-o casă care e tristă si austeră, pe care am construit-o eu însumi, pe o stâncă singuratică deasupra mării: o casă care e spectrul închisorii. E imaginea nostalgiei mele. Poate nu mi-am dorit niciodată, nici măcar atunci, să scap din temniță. Omului nu-i e destinat să trăiască liber în libertate, ci să trăiască liber în ciuda constrângerilor.” – Curzio Malaparte

Construită pe partea răsăriteană a insulei Capri, după planurile arhitectului Adalberto Libera, Casa Malaparte este considerată un reper al arhitecturii italiene moderne. Edificiul – o structură roșie cu scări în formă de piramidă întoarsă care duc către acoperișul terasat, e ridicat în stâncă, la 32 m deasupra apelor Golfului Salerno. Una dintre cele mai captivante și neobișnuite case, Vila Malaparte este o odă închinată de proprietarul său solitudinii.

8

Accesul către proprietatea izolată se poate face pe uscat doar străbătând distanța de jumătate de oră dinspre vatra locuită a insulei la picior, sau dinspre mare, pe scările tăiate în stâncă.

2

Concepută în 1937 de amintitul arhitect la comanda cunoscutului scriitor, casa este în cele din urmă construită de Malaparte însuși, cu ajutorul unui pietrar local, Adolfo Amitrano. Personalitatea excentrică a lui Malaparte l-a adus pe acesta în conflict cu Libera, în față căruia a dorit să-și impună exigențele în materie de design. Malaparte își dorea o casă care să îi reflecte personalitatea și care să devină un loc al contemplării solitare, unde să poată scrie. Odată ar fi spus: ”Acum trăiesc pe o insulă, într-o casă austeră și melancolică, pe care am construit-o chiar eu, pe o stâncă singuratică deasupra mării. E imaginea dorinței mele.”

malaparte

Malaparte a experimentat îndeaproape și a relatat într-un mod intim carnagiul secolului al XX-lea. A fugit de acasă la vârsta de 16 ani că să lupte în prima conflagrație mondială, devenind ulterior diplomat, ziarist, scriitor, agitator politic și un etern nonconformist. Surprinzător de arătos și oarecum afectat de propria persoană, pasional și ostentativ, a început ca naționalist si s-a transformat în fascist în anii ’20, aderând la Partidul National Fascist. Anul 1930 îl găsește director al ziarului La Stampa, când începe și conflictul dintre el și fascism, prin denunțarea abuzurilor lui Mussolini. Aceasta libertate de opinie îi aduce exilul în insula Lipari timp de cinci ani și alți câțiva la închisoarea Regina Coeli. Mai târziu aderă la comunism, susținând-i pe Stalin și Mao, înainte de a se converti la catolicism, pe patul de moarte.

”In ziua în care am început să construiesc casa, nu m-am gândit că o să creez un autoportret”, sunt cuvintele pe care le folosește Malaparte să descrie edificiul unic, devenit  peste timp reflexia caracterului și personalității sale.

1

10

După moartea scriitorului în 1957, casa a fost abandonată, suferind deprecieri considerabile cauzate de vandalism și scurgerea timpului. Prima renovare serioasă a început la sfârșitul anilor ’80, de către un strănepot al lui Malaparte. Un inventar consistent din mobilierul original este încă în proprietate, fiind piese prea mari ca să poată fi mutate.

interior-2

interior-9

interior-5

interior-8

interior-7

interior-4

Casa este în proprietatea moștenitorilor scriitorului și este folosită în prezent exclusiv pentru a găzdui evenimente culturale. Publicul larg o poate vedea in pelicula lui Jean-Luc Goddard din 1963, Disprețul.

le-mepris-scena